Telescopul Hubble împlineşte 30 de ani de descoperiri impresionante. Cele mai importante fenomene şi obiecte, surprinse în imagini spectaculoase

Oficialii NASA explică faptul că ideea unui telescop spaţial a apărut pentru prima dată în anii 1940. Totuşi, conflictele militare, dar şi factori care ţin de proiectarea şi construirea unui astfel de instrument au făcut ca această idee să devină realitate odată cu lansarea din data de 24 aprilie 1990.

Intră în GALERIA FOTO!

• Exoplaneta Trappist-1 b ar putea avea atmosferă, dezvăluie Telescopul Webb
• Inima celei mai vulcanice lumi din Sistemul Solar este mai solidă decât s-a crezut

Instrumentul spaţial este numit după astronomul american Edwin Hubble, munca acestuia în domeniul studierii galaxiilor reprezentând un reper al începutului de secol XX. Munca acestui astronom a fost îndreptată către calcularea ratei de expansiune universală şi a vârstei Universului, totuşi, odată cu telescopul care îi poartă numele această sarcină a devenit mai uşoară, oamenii de ştiinţă reuşind să ofere o vârstă mai exactă, de 13,8-14 miliarde de ani, după cum explică NASA: „Înainte de a fi lansat Hubble … calculele vârstei Universului variau între 10 miliarde şi 20 de miliarde de ani. Acum, astronomii care folosesc Hubble şi-au perfecţionat estimările cu privire la ritmul actual de expansiune al Universului şi lucrează pentru a-l face mai precis”.

Un început dificil

Lansarea telescopului Spaţial Hubble s-a lovit de o serie de probleme de-a lungul timpului, unele legate de construirea acestuia, altele legate de pauza prin care a trecut programul de lansare a navetelor odată cu dezastrul navetei Challenger din 28 ianuarie 1986 în care toţi cei şapte membri ai echipajului au murit. În 1990, NASA a aprobat lansarea telescopului, dar odată ajuns pe orbită, oamenii au identificat o altă problemă cu acest instrument, mai exact acesta nu oferea imagini clare. Anchetele au arătat că imaginile înceţoşate erau produsul unei erori a oglinzii primare a telescopului, aceasta având o eroare de 2,2 microni, aproximativ 2% din grosimea unui fir de păr uman.

O astfel de eroare este imperceptibilă pentru majoritatea instrumentelor pe care le folosim pe Pământ. Totuşi, atunci când vorbim despre un telescop care captează lumina provenită de la miliarde de ani-lumină, tinde să devină un impediment major. Pentru a rezolva această problemă, în decembrie 1993, NASA a lansat naveta Endeavour la bordul căreia s-au aflat astronauţi trimişi să corecteze erorile de construire a telescopului. „Înlocuirea oglinzii nu a fost practică, aşa că cea mai bună soluţie a fost să construim instrumente de înlocuire care să remedieze defectul în acelaşi mod în care o pereche de ochelari corectează vederea unei persoane”, au explicat oficialii NASA.

Reparaţiile pe care le-au făcut astronauţii au restabilit claritatea imaginilor oferite de către Hubble şi, de-a lungul timpului, NASA a decis trimiterea a încă patru misiuni care au dublat perioada de funcţionare a acestuia. În prezent, telescopul are 30 de ani de funcţionare, totuşi, oamenii de ştiinţă plănuiesc să extindă perioada de utilizare până cel puţin în 2030. În paralel, agenţia spaţială lucrează la un nou telescop: James Webb, care ar trebui să ia anul viitor locul telescopului Hubble.

O viaţă de descoperiri

În cei 30 de ani de funcţionare, Hubble a reuşit să surprindă o multitudine de fenomene şi obiecte cosmice care au extins considerabil înţelegerea pe care o au oamenii de ştiinţă asupra Universului.

Atunci când Hubble a fost lansat, oamenii de ştiinţă erau de părere că ar putea exista planete în afara sistemului nostru solar, dar totuşi, până în acel moment nu fuseseră prezentate date care să confirme asta. „Astronomii au folosit Hubble pentru a face primele măsurători ale compoziţiei atmosferice a planetelor extrasolare. Hubble a surprins, de asemenea, ceea ce ar putea fi primele imagini în lumina vizibilă ale unei planete extrasolare, aceasta înconjoară steaua Fomalhaut, situată la 25 de ani lumină”, au explicat cercetătorii de la NASA.

Hubble a oferit informaţii importante şi despre ceea ce se întâmplă în interiorul Sistemului Solar. Astfel, în 1994 a surprins cometa Shoemaker-Levy 9 care s-a ciocnit de Jupiter, fiind primul astfel de eveniment observat de către astronomi. De asemenea, Hubble a surprins formarea unor aurore boreale la polii planetelor Saturn şi Jupiter.

Datele colectate de către Telescopul Spaţial Hubble i-au ajutat pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine materia întunecată, substanţa din care este formată o bună parte din Univers, cu toate că domeniul acesta de studiu încă mai are un drum lung de parcurs. Deşi acest tip de materie nu poate fi observat în mod direct, efectele acestuia se resimt prin intermediul forţelor gravitaţionale pe care le exercită asupra restului Universului.

Cercetătorii explică faptul că forţele gravitaţionale pe care acest tip de materie le exercită sunt îndeajuns de mari pentru a curba traiectoria luminii, dând naştere unui fenomen cunoscut sub numele de lentilă gravitaţională. „Instrumentele de la bordul lui Hubble le permit astronomilor să calculeze o distribuţie a materiei întunecate în spaţiu folosind lentile gravitaţionale. Modelele matematice ale acestor rezultate aruncă lumină asupra locaţiei şi proprietăţilor materialului de lentilare, atât vizibile cât şi invizibile (întunecate)”, notează cercetătorii NASA.

Cum funcţionează Hubble?

Hubble are 13,2 m lungime, 4,2 metri lăţime şi are o greutate de aproximativ 12.246 kg, telescopul are aproximativ aceeaşi dimensiune şi greutate ca un autobuz şcolar. Observatorul este alimentat de două tablouri solare care transformă lumina soarelui în energie electrică care este stocată în şase baterii mari. Bateriile permit observatorului să funcţioneze în timpul porţiunilor umbrite ale orbitei sale, atunci când Pământul blochează expunerea satelitului la Soare, notează SciTech Daily.

În mijlocul telescopului spaţial, aproape de centrul său de greutate, sunt patru roţi de reacţie de 45 de kilograme folosite pentru reorientarea instrumentului. Bazat pe a treia lege a mişcării lui Newton, care spune că pentru fiecare acţiune există o reacţie egală şi opusă, întoarcerea unei roţi de reacţie într-o direcţie determină telescopul Hubble să reacţioneze întorcându-se sensul opus. Satelitul ştie unde şi când ar trebui să se transforme pe baza unui program încărcat de la centrul de control, iar calculatorul principal al lui Hubble calculează apoi ce roţi ar trebui să încetinească şi care să se învârtă mai rapid pentru a manevra cel mai eficient telescopul spre noua ţintă.

Citeşte şi:

Telescopul Hubble oferă dovezile existenţei găurilor negre intermediare

Imaginea uimitoare a unei galaxii spirală, înregistrată de Hubble

260.000 de galaxii, surprinse de telescopul Hubble într-o singură fotografie

Cum arată, de fapt, oglinda dintr-un telescop spaţial